miercuri, 13 august 2014

Marele canion si o parcare cu bucluc

Din Vegas am plecat inainte de pranz, aveam vreo 5 ore si ceva de drum de facut. Mai intai am trecut pe la Hoover Dam, numai asa sa il revedem, ca prea ne impresionase data trecuta cand l-am vizitat, cata munca s-a facut pentru un baraj ce avea sa lumineze Vegasul!







Apoi am intins-o la drum, ne-am oprit numai sa mancam rapid ceva de pranz, nici nu mai stiu prea bine pe unde si am ajuns la Marele Canion pe la ora 18. Am intrat si am ajuns la parcarea de la Visitor Center, de unde citisem ca trebuie sa luam un autobuz-linia albastra-ce ne va duce in Village si de acolo sa schimbam pe linia rosie sa ne duca in canion. Pana in Village puteam merge cu masina si ne-a parut rau ca nu am facut-o, am fi castigat ceva timp...si poate si gaseam o parcare luminata :).

Grabiti cum eram, am vazut in treacat ca erau mai multe parcari in care treceai din una in alta. Noi am gasit un loc, am parcat si nu ne-am uitat ce parcare era...Silvia retinuse semnul de animal de pe parcare (ca norocul!). Eu ma grabeam la toaleta, era exact in parcul in care intrai din parcare spre Visitor Center. Am prins autobuzul albastru, apoi pe cel rosu si ne-am dat seama ca timpul nu prea e in favoarea noastra. Soarele apunea incet incet si voiam sa il vedem din canion. Ne-am dat jos la o statie dupa cea la care soferul ne-a spus ca se vede cel mai bine apusul, sa facem drumul pe jos inapoi intre statii. Si cam asta am vazut:


































Am luat drumul intors cu autobuzele, mai intai cel rosu si apoi cel albastru. Cand am ajuns la Visitor Center era intuneric deja. Am gasit parcarea in bezna totala, toata lumea isi gasea masina cu butonul de "panica" de pe cheie. Am incercat si noi in toata parcarea, fara succes. Masina nu era nicaieri...nici nu se vedea nimic (asa ceva nu mi-as fi inchipuit ca e posibil, o parcare neluminata!), era bezna neagra neagra. Am refacut drumul de la parcare cand m-am dat jos din masina dupamasa, toaleta era in partea stanga, exista si acum...dar era un centru de inchirieri biciclete in dreapta pe care nu il tineam minte.
In parc erau lumini pe alee, mici, din acelea joase. Visitor Center se inchidea la ora 20, era 21 deja...nu aveam pe nimeni sa intrebam unde e alta parcare, sa ne gasim masina. La un moment dat Silvia vede un semn pe o alee din parc (nu stiu cum a vazut-o, noi ne uitam numai pe sus dupa semne, iar ea plangea in hohote de teama) cu animalul parcarii unde am lasat masina. Sageata era indreptata inainte pe alee, exact in directia opusa parcarii unde cautam noi...dupa cativa metri mai incolo, vedem si toaleta! Identica cu cea din parcarea in care ne cautam noi masina, asta ne insusese in eroare...si mai incolo de toaleta, o alta parcare, la fel de in bezna, unde in sfarsit ne gasim masina, cu butonul de panica, la fel ca toti turistii. Rasuflam usurati si punem pe GPS adresa hotelului din Page. Drumul ne-a dus pe buza canionului, ne-a parut rau ca nu l-am facut pe lumina ca sa vedem si din partea cealalta canionul, poate cu alta ocazie.

In Page ajungem la miez de noapte, ne cazam si ne culcam. Maine avem in plan un alt canion, Antelope Canion.

Niciun comentariu: